Scurt istoric
Ca instituţie artistică dedicată exclusiv activităţii de concert, Filarmonica clujeană a fost înfiinţată printr-un decret oficial al Consiliului de Miniştri al României în toamna anului 1955, cu numele oficial de „Filarmonica de Stat Cluj”. La data înfiinţării, formaţiile muzicale au fost orchestra simfonică mare cu un număr de 75 muzicieni şi un ansamblu instrumental de muzică tradiţională (populară) cu un număr de 20 muzicieni.
Sub direcţia iniţială a dirijorului Wilhelm Demian, s-a realizat o selecţie a membrilor proaspetei instituţii prin concurs, comisiile fiind prezidate de către marele dirijor Antonin Ciolan, cu participarea celor mai reputaţi specialişti clujeni ai epocii. Ciolan a fost numit dirijor principal al orchestrei simfonice, dirijând primul concert al acesteia pe data de 4 decembrie 1956. La începutul anului 1956, el a preluat şi funcţia de director al Filarmonicii.
Trebuie menţionat faptul că tradiţia activităţii simfonice în Cluj datează de la începutul secolului al XIX-lea, fiind întreţinută succesiv de asociaţii ca Orchestra Teatrului Maghiar (înfiinţată în 1792), Societatea de Muzică, Cercul de Muzică.
În perioada interbelică a existat o adevărată emulaţie în susţinerea de evenimente simfonice de către orchestrele Operei Române (înfiinţată în 1919), a Teatrului Maghiar şi de către o orchestră susţinută de comunitatea evreiască a oraşului, numită „Orchestra Goldmark”. În 1947 a avut loc prima tentativă de înfiinţare a unei instituţii de concert – Filarmonica „Ardealul”, care a avut o existenţă efemeră de abia două stagiuni, însă care a creat premisele reuşitei de mai târziu.
Pe fondul acestor antecedente şi prin activitatea de formator a Maestrului Ciolan, sprijinită pe excelenta pregătire a tinerilor muzicieni oferită de Academia de Muzică clujeană (pe atunci numită Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”), progresul Filarmonicii a fost deosebit de rapid, impunând în scurt timp instituţia printre valorile naţionale reprezentative. Încă de la fondarea instituţiei, alături de ansamblurile muzicale au fost cooptaţi cei mai prestigioşi solişti clujeni ai momentului – flautistul Dumitru Pop şi pianistul Gheorghe Halmos, cărora li s-a adăugat curând violonistul Ştefan Ruha, cel care urma să marcheze o remarcabilă carieră internaţională, rămânând în acelaşi timp fidel Filarmonicii de-a lungul a trei decenii. Deja din primii ani s-au afirmat la pupitrul orchestrei simfonice excepţionalii discipoli ai Maestrului Ciolan – dirijorii Emil Simon şi Erich Bergel. O altă baghetă renumită a României, Cristian Mandeal, a parcurs la pupitrul orchestrei clujene una dintre cele mai fructuoase perioade ale devenirii sale artistice.
În 1966 a luat fiinţă Orchestra de cameră a Filarmonicii, rod al colaborării cu reputatul dirijor oaspete Mircea Cristescu. În 1965, Filarmonica a lansat propriul său festival anual, „Toamna Muzicală Clujeană”, manifestare de referinţă continuată cu succes şi în prezent.
În 1972, sub directoratul compozitorului Sigismund Toduţă (care i-a succedat lui Antonin Ciolan), a luat fiinţă Corul Filarmonicii, format de neuitatul maestru Dorin Pop, urmat de discipolii săi Florentin Mihăescu şi Cornel Groza.
Oaspeţii de marcă ai Filarmonicii – între care nume legendare ale artei interpretative şi componistice ca Sviatoslav Richter, Kurt Masur, Kyril Kondrashin, Stanislaw Wislocky, Jean-Pierre Rampal, Witold Lutoslawsky, Carlo Zecchi, Yannis Xenakis, János Ferencsik, Aldo Ciccolini, Krisztof Penderecky, Michi Inoue, Stefan Anton Reck şi mulţi alţii, au contribuit la edificarea unui standard valoric internaţional şi în egală măsură la dobândirea unui solid renume al ansamblului în cercurile muzicale internaţionale. Turneele numeroase în străinătate realizate cu regularitate de către orchestra simfonică, dar şi de ansamblul coral, au confirmat şi reconfirmat acest renume. O importantă producţie discografică rămâne mărturie a valorilor temeinice create de-a lungul deceniilor de muzicienii clujeni.